O fi existînd diferenţe între noi şi americani, şi poate ce e valabil pentru ei nu e valabil pentru noi, dar ne ghidăm după principiul că speranţa se sprijină de exemple, sau, în acest caz, de statistică. Hai să vedem ce se poate face pentru a preveni înstrăinarea într-o relaţie la distanţă.

Comunicare. Asta e contiţia sine qua non. Şi nu e vorba de cantitate ci de calitate. Partenerii care nu prea au ce să-şi spună vor avea dificultăţi mai mari, dar cuplurile în care conversaţia se leagă fără eforturi considerabile au şanse mai bune să menţină vitalitatea relaţiei de la distanţă. Nu e nevoie de ore în şir petrecute la telefon sau pe net în fiecare zi, ba chiar e contraindicat, pentru că astfel calitatea şi efectul comunicării riscă să se dilueze.

Vorbiţi-vă despre cotidian. Povestiţi-vă detalii neesenţiale, pentru că anume genul ăsta de amănunte constituie mare parte din comunicarea proximă. Nu e cazul să vă recitaţi la telefon lista de cumpăraturi de la supermarket, dar menţionaţi mici episoade care v-au marcat ziua pentru a-i da partenerului senzaţia că participă la viaţa voastră. Descrieţi hainele pe care le purtaţi. Spuneţi-vă lucruri pe care vi le-aţi povesti dacă v-aţi vedea în fiecare zi. De exemplu: „La prînz am mîncat un sandwitch cu surimi pe o bancă în parc, ascultînd Kings of Convenience şi uitîndu-mă la raţele de pe lac.” Sau: „A fost accident în centru, circulaţia a rămas blocată şi din cauza asta am întîrziat peste tot, ca iepuraşul lui Lewis Caroll.”

Sinceritate. Probabil că nu vă va sta capul la vorbe dulci dacă distanţa vă provoacă incertitudini sau alte frustrări. Disimularea nu-şi are rostul. Vorbiţi deschis despre lucrurile care vă consumă. Dacă unul din parteneri simte un deficit de comunicare sau are senzaţia că lucrurile au rămas suspendate în aer de cînd s-a produs despărţirea fizică, discutaţi şi încercaţi să găsiţi un compromis. E important să clarificaţi termenii despărţirii: dacă e temporar sau permanent, cît va dura, care sunt şansele unei reuniuni pe termen scurt sau lung. Chiar dacă răspunsurile nu vor fi îmbucurătoare, o discuţie sinceră va elimina tensiunea şi, în cazurile fericite, vă va ajuta sa construiţi planuri sau strategii de supravieţuire. Lucrurile astea sunt seva relaţiilor la distanţă.

Sincronizare. Organizaţi seri de cinema în care să vă uitaţi la acelaşi film, la aceeaşi oră. Puteţi chiar organiza o cină romantică: „Vineri seara facem mămăligă cu peşte, eu la Chişinău, tu la Paris.” Dacă ai nevoie de cizme de iarnă şi în mod normal l-ai lua cu tine prin magazine pe post de stilist consultant, faceţi cumpărături online, împreună. Schimbul de păreri online despre articolul nr.4590 şi nr.6793 poate fi la fel de viu ca şi o discuţie live într-un magazin real cu cizme palpabile (unde mai pui că aşa îl scuteşti şi de pelerinaj). Faceţi schimb de orare: nu e vorba de control, dar poate fi reconfortant să ştii unde se află celălalt acum, cînd tu te gîndeşti la el (deşi eşti în şedinţă).

Dacă există încredere şi voinţă, mai aveţi nevoie de un pic de fantezie şi relaţia la distanţă nu va fi ceva de îndurat ci o experienţă specială.